Stigmatizarea bolilor psihice: cauze, consecințe și cum să o evitați

De-a lungul timpului s-a stabilit să ne gândim la cineva care suferă de boli mintale ca nebun, dezechilibrat, că roțile nu au roțile la locul lor, că lipsește ceva etc. Numele locurilor în care pacienții au fost tratați sau închiși, aziluri, neurodeluzii, au adăugat o imagine de discriminare față de orice alt pacient.

Deși astăzi instrumentele legale care au sancționat îndepărtarea pacienților psihiatrici din societate, există încă stereotipuri sociale care nu încurajează persoana care suferă să ceară îngrijire potrivit. Multe persoane, de fapt, se tem să nu fie ridiculizate de prieteni, cunoscuți sau chiar de familie. Prin urmare, tind să-și ascundă suferința până când apare un focar patologic sau o distrugere lentă a vieții însăși.

În acest articol Psihologie-Online, vom aprofunda subiectul sensibil al stigmatizarea bolilor psihice: cauze, consecințe și cum să o evitați.

Index

1. Cauzele stigmatizării bolilor psihice
2. Consecințele stigmatizării externe în bolile mintale
3. Consecințele stigmatului intern în bolile mintale
4. Cum să evitați stigmatul în bolile mintale

Termenul „stigmatizare” provine din grecescul sitzein și îi definește pe cei care au o anomalie fizică în ceea ce privește ceea ce este considerat normal, cum ar fi cineva căruia i se acordă un notoriu infam pentru că a încălcat normele sociale. Stigma subminează efectele pozitive ale tratamentelor în sine, exercitând o influență negativă în două moduri: unul social / public (stigmatul extern) și un psihologic / interiorizat (stigmatul intern).

Potrivit psihologiei sociale, stigmatul extern are trei componente:

1. Stereotipuri: sunt cunoștințe structurate învățate de majoritatea membrilor unui grup social față de membrii altor grupuri. În ceea ce privește bolile mintale, cele mai frecvente stereotipuri sunt următoarele: persoanele cu deficiențe sănătate mentală sunt vinovați că sunt bolnavi, sunt periculoși, incompetenți și paraziți ai societății.
2. Prejudecăți: prejudecățile generate de stereotipuri duc la discriminare. În acest articol, vă spunem modul în care prejudecățile afectează societatea.
3. Discriminare: se manifestă în trei moduri: pierderea oportunității (un apartament nu este închiriat unei persoane cu probleme de sănătate mintală), constrângere (o autoritate ia decizii pentru un pacient psihiatric, considerat incapabil să facă acest lucru) și segregare (concentrarea pacienților psihiatrici în instituții sau izolarea în contexte sociale).

Discriminarea suferită de pacienți este un element necesar pentru inițierea sau consolidarea proces de auto-stigmatizare. Acest proces este însoțit de alți doi factori: faptul că individul bolnav împărtășește stereotipuri comune (persoanele cu boli mintale sunt incapabile) și aplicarea sa la sine (eu sunt incapabil pentru că am o mental).

În acest articol, vă arătăm diferența dintre boala mintală și tulburarea mentală.

Multe studii arată că boala mintală este interpretată de majoritatea mass-media în ceea ce privește violența, consolidând stereotipul pericolului și, în consecință, stigmatul Social. Consecințele stigmatizării externe în sănătatea mintală sunt:

• Prejudecăți derivate din reprezentări sociale ale bolilor mintale.
• Reprezentări proaste în mass-media comunicare: influențează negativ evoluția și rezultatul bolii.
• Această stigmatizare nu afectează doar persoanele cu tulburări psihice, dar și membri ai familiei și îngrijitori.
• Marginarea contextului socialAtunci când o trăsătură personală face obiectul unor evaluări negative deosebit de răspândite și ostile, care marchează sever identitatea și stima de sine a subiectului, se numește stigmă.
• Ideea că cineva care suferă sau a suferit în trecut de o tulburare mintală este potențial violent și periculos. Acest lucru determină o înrăutățire a condițiilor de viață ale persoanei din cauza marginalizării.
• Adaptarea persoanei la rolul pe care societatea i-l impune Acest fenomen, cunoscut în psihologia socială ca efect pigmalion, favorizează realizarea profeției sociale.

Este adevărat că stigmatul provoacă daune psihologice. Conceptul de stigmă internalizată, sau stigmat internațional, este folosit de Ritsher pentru a evalua daunele psihologice cauzate de fenomenele sociale. Consecințele stigmatizării interne în sănătatea mintală sunt devalorizarea, rușinea, secretul și resemnarea cauzate de aplicarea stereotipurilor negative asupra lor.

Scala auto-stigmatizării bolii

Ritsher, Otilingam și Grajales au dezvoltat o scară (ISMI) constând dintr-un chestionar grupat în jurul a cinci subiecte: alienare, aderarea la stereotip, experiența discriminării, retragere sociala, rezistență la stigmatizare. În ea, autorii au încercat să descrie pe deplin dinamica internă a subiectului între impulsul de a aparține grupului de „normalii” și rezistența la anihilarea experiențelor individuale, luând în considerare trecutul și speranța pentru viitor.

Această nouă propunere a fost aplicată la 127 de pacienți cu tulburări mintale, corelând datele colectate cu alte scale, care au evaluat simptomele depresive, stima de sine, tendința către vindecare etc. Rezultatele au arătat modul în care o stigmatizare înalt internalizată este legată de simptome depresive si condiții stigmatizante.

Cum să evitați stigmatul intern în bolile mintale

În stigmatizarea interiorizată este combătută prin stimă de sine, împuternicire și încredere în vindecare. Cel mai interesant aspect al lucrării este faptul că stigmatizarea internalizată apare ca un factor de risc în prelungirea bolii sau la începutul unui curs nefericit. În aceste articole, veți vedea cum să îmbunătățiți stima de sine Da cum să ai încredere în tine.

Mulți oameni din viața lor au probleme de sănătate mintală. Cu toate acestea, această problemă devine cu greu o dezbatere publică, dacă nu atunci când ne confruntăm cu un caz dramatic de cronică. Cu rezultatul, uneori, de a face și mai puternic stigmatul care încă, din păcate, înconjoară boala mintală.

A depăși stigmatul și prejudecățile înseamnă să lucrezi pentru construiți o comunitate responsabilă și primitor și, în același timp, înseamnă să construiești cel mai bun antidot pentru orice tentație de a te întoarce. Cunoașterea procesului de stigmatizare este utilă pentru a înțelege ce strategii pot reduce impactul și ce schimbări trebuie să aibă loc, atât în ​​persoană, cât și în sistemul de servicii.

Prin urmare, pentru a evita stigmatizarea bolilor psihice, trebuie promovează realizarea obiectivelor personale de la pacienți. De exemplu, servicii gestionate de utilizatori, favorizând o identificare pozitivă și decizia de a-și dobândi propria experiență. Alte strategii de combatere a stigmatizării în sănătatea mintală sunt:

• Inițiative comunitare pentru a combate atitudinile și comportamentele discriminatorii.
• Lucrați alături de pacienți pentru a maximiza capacitatea lor de a rezista proceselor sociale care vă subminează identitatea.
• Identificați și provocarea impactului stigmatizant, deși involuntar, al multor practici profesionale.

Acest articol este doar informativ, în Psihologie-Online nu avem puterea de a pune un diagnostic sau de a recomanda un tratament. Vă invităm să mergeți la un psiholog pentru a vă trata cazul particular.

Dacă doriți să citiți mai multe articole similare cu Stigmatizarea bolilor psihice: cauze, consecințe și cum să o evitați, vă recomandăm să introduceți categoria noastră de Psihologie sociala.

• Carozza, P. (2014). Dalla centralità dei servizi alla centralità della person. Experiența schimbării unui Departament de Salute Mentale. Milano: Franco Angeli.
• Digilio, G. (și colab.) (2005). Wade-retro al întrebării. Piccolo dizionario di salute mentale. Roma: Armando Editore.
• Comercializează. (2005). Stigma interiorizzato e vergogna. Noos, 11(3):233-243.