AUTORREGULARE: ce este, exemple și exerciții

Autoreglarea este una dintre competențele personale care ne permite să ne stabilim obiective și să ne îndreptăm spre ele. Prin urmare, este un proces autodirigit. De asemenea, este o capacitate vitală pentru adaptarea la mediu și o adaptare personală și socială adecvată. Dacă doriți să aflați mai multe despre această abilitate și cum să o îmbunătățiți, continuați să citiți acest articol Psihologie-online: Autoreglare: ce este, exemple și exerciții.

Ce înseamnă autoreglare? Autoreglarea este esențială pentru a ne adapta la situații și a acționa în conformitate cu obiectivele noastre. În continuare vom vedea în profunzime ce este autoreglarea.

Înțelesul autoreglării

Conceptul de autoreglare este definit ca. capacitatea de a controla și gestiona atât gândurile, emoțiile, acțiunile ca motivație printr-o serie de strategii personale care permit atât realizarea obiectivelor, cât și evitarea rezultatelor nedorite. La fel, abilitatea de autoreglare permite analiza mediului, oferind un răspuns la acesta și o modulare a acestei reacții pentru a promova o adaptare la mediu. Această abilitate are implicații mari pentru dezvoltarea personală, ajustarea socială și bunăstarea generală a persoanei.

In schimb, dificultăți de autoreglare sunt predictori ai problemelor din relațiile interumane și sunt un factor de risc pentru abuzul de substanțe, tulburări emoționale precum depresia și anxietatea, precum și în dezvoltarea comportamentelor impulsive sau agresiv. Conceptul de autoreglare este complex, întrucât cuprinde o serie de procese și include numeroase funcții executive.

Faze de autoreglare

În ceea ce privește procesele sau fazele de autoreglare, sunt identificate următoarele:

• Faza de planificare: fază în care există o analiză a situației, stabilirea obiectivelor și o organizare și programare bazată pe acestea, precum și o conexiune cu învățarea anterioară.
• Faza de execuție: cel în care conduita este pusă în practică sau executată.
• Faza de auto-reflectare: evaluarea și evaluarea rezultatelor obținute. Această fază are o mare importanță, deoarece autoreglarea este alimentată pe baza experiențelor și consecințelor derivate din acestea.

Componente ale autoreglării

În cadrul acestor faze, interacționează o serie de elemente sau abilități care au un rol în autoreglare:

• Metacogniție: conștientizarea și capacitatea de a reflecta asupra propriei gândiri.
• Autocunoaștere: recunoașterea persoanei însuși, a calităților, punctelor forte și a punctelor sale slabe. Este legat de capacitatea de introspecție.
• Autocontrol: autocontrol este capacitatea de a menține concentrarea și direcția de acțiune.
• Auto-monitorizare: observarea și supravegherea propriului comportament.
• Auto-eficacitate: încredere în propriile abilități de a atinge obiectivele propuse.
• Motivația de sine: impuls propriu de a persevera în ceea ce se intenționează a fi realizat, păstrând optimismul și entuziasmul pentru el într-un mod autonom.
• Flexibilitate mintală: adaptabilitatea comportamentului la schimbarea condițiilor de mediu.
• Inhibare comportamentală: capacitatea de a opri comportamentul și de a-l înlocui cu unul mai adecvat.
• Autoevaluare: capacitatea de a evalua și judeca propria performanță și de a învăța din aceasta.

Autoreglarea este un proces vital prezent în diferite sfere sau domenii ale vieții noastre. Această competență este de bază în reglementarea comportamentului și a conduitei în termeni generali, astfel încât dezvoltarea sa este crucială pentru adaptarea la context. Având în vedere importanța acestui proces psihologic, o serie de exerciții, strategii și activități pentru antrenamentul de autoreglare:

1. Constiinta de sine: Un element de bază în procesul de autoreglare este cunoașterea propriei persoane, caracteristici, puncte tari și puncte slabe. Pentru aceasta, este recomandabilă o analiză a diferitelor sfere ale vieții noastre, evaluând ceea ce am îmbunătăți sau ar trebui să învățăm și ce elemente considerăm deja a fi bune. De asemenea, este recomandabil să facem o descriere a persoanei noastre cât mai detaliată, putând să o contrastăm ulterior cu persoane apropiate.
2. Planificare: Când vine vorba de a face planuri, o strategie este de a împărți obiectivele în obiective mai mici. Acest lucru clarifică pașii de urmat, permite evaluarea realizării acestor obiective secundare, precum și favorizează obținerea unei cantități mai mari de mici întăriri sau autoîntăriri, adică evaluări pozitive ale sinelui, care la rândul lor măresc motivare. Planificarea este o funcție esențială atât pentru inițierea, cât și pentru menținerea comportamentului.
3. Instruire pentru depanare: tehnica de depanare constă în găsirea unei soluții într-un mod planificat. În primul rând, persoana identifică problema și se orientează spre ea, analizând modul în care o percepe, ce grad de control are asupra ei și cât timp petrece pe ea. Ulterior, întrebarea este clar definită, importanța personală a problemei este formulată și evaluată și ce se intenționează a fi atins prin rezolvarea ei. Apoi, se generează o serie de alternative și se evaluează consecințele acestora, pentru a alege cea pe care o considerăm cea mai potrivită. În cele din urmă, se efectuează o planificare, este implementată și funcționarea soluției alese este verificată pe tot parcursul procesului, făcând ajustări dacă este necesar.
4. Întârziere bonus: satisfacția întârziată este capacitatea de a amână recompensa imediată și să mențină comportamentul pe termen lung; implică rezistența și renunțarea la tentații. Pentru aceasta, gestionarea resurselor atenționale este eficientă prin tehnica de control a stimulului, prin care acestea sunt identificate acele elemente care împiedică atingerea obiectivelor și menținerea comportamentului pe termen lung și expunerea la aceste.
5. Autoinstrucțiuni: instruire de autoinstruire Acesta constă în faptul că persoana care își dă ordine în sine pentru a-și regla comportamentul. Autoinstrucțiunile includ autoexaminarea (Că trebuie să fac?, Care este pasul urmator?), Verificare personală (Am să trec în revistă toți pașii sau Voi verifica acest punct deoarece cred că nu este corect) la auto-întărire (eu fac foarte bine sau Am reușit să fiu două ore consecutive fără oprire). Această tehnică este utilă în introducerea și automatizarea diferitelor proceduri și obiceiuri.
6. Modelare: Poate fi de ajutor pentru dobândirea și menținerea unui comportament de imitație și învățare asta printr-o altă persoană care este expertă sau cu mai multă experiență în comportamentul pe care îl dorim a incorpora. Persoana model poate fi apropiată sau în direct sau prin suport audiovizual sau scris. Pentru aceasta, este necesar să alegem persoana care va fi modelul nostru, pentru a putea observa și asista la comportamentele lor pentru a le reține în memorie și a le reproduce. În cele din urmă, repertoriul de comportamente este imitat și pus în practică până când este dobândit.
7. Antrenament de respirație și relaxare: Aceste două tehnici promovează atât reflecția, cât și metacogniția, sau conștientizarea propriei gândiri. Prin urmare, practica lor poate fi benefică pentru o dezvoltare ulterioară a autoreglării, precum și pentru a rezerva timp pentru sine.
8. Schimbarea convingerilor: identificarea acelor credințe sau gânduri care sunt limitative în ceea ce propunem și o înregistrare scrisă a acestora. Odată ajuns pe hârtie, alături este scrisă o idee sau o cunoaștere mai pozitivă, mai adaptativă și mai constructivă care o poate înlocui.
9. Afişa: tehnica de vizualizare Angajarea imaginației promovează auto-motivația. Pentru a face acest lucru, persoana vizualizează în mintea sa obiectivele pe care intenționează să le atingă și consecințele pozitive derivate din aceasta. Astfel, există o creștere a optimismului și o îmbunătățire a dispoziției.
10. Schimbarea activității: Un alt exercițiu de autoreglare constă în acordarea atenției emoțiilor și sentimentelor care derivă din sarcinile pe care le îndepliniți, precum și cultivarea flexibilității; deci descoperim că o activitate este dăunătoare, suntem capabili să încercăm noi opțiuni sau variații care ne sunt mai benefice.
11. Accesați o persoană profesionistă: Amintiți-vă că cineva profesionist vă poate facilita formarea și se poate concentra asupra autoreglării sau asupra acelor elemente ale acestui proces care necesită mai multă muncă sau sunt mai scumpe.

Acest articol este doar informativ, în Psihologie-Online nu avem puterea de a pune un diagnostic sau de a recomanda un tratament. Vă invităm să mergeți la un psiholog pentru a vă trata cazul particular.