Simțul coerenței ca mediator între activitatea fizică și rezistența

Conform Anaut (2005) există diferite manifestări ale rezistenței, la nivel social (adaptarea competențelor sociale), școală (capacitate de adaptare cognitivă și școlară) și emoțională (bunăstare psihologică). Competențele în oricare dintre aceste trei domenii se pot manifesta independent, astfel încât subiectul să poată dezvoltă caracteristici rezistente în orice domeniu de competențe și chiar în mai multe în același timp sau în toate (Walsh et. al, 2010). Dar, în ciuda faptului că a demonstrat succes într-un domeniu, el poate prezenta deficiențe în alte domenii ale vieții sale (Ungar, 2003) simultan (Luthar și colab., 2000).

În literatura științifică, sa considerat că există o relație pozitivă între participarea la activități sportive și unele presupuse efecte sau rezultate benefice, fie în termeni de incluziune socială (Feinstein și colab., 2006), comportament pro-social (Armor, 2013), rezultate academice (Trudeau și colab. als., 2008; Hill și colab., 2010) sau bunăstare emoțională și socială (Eime, 2013).

Se presupune influența dintre practica sportivă și competențele dezvoltate prin și că acesta din urmă poate fi transferat în alte domenii sau zone ale persoanei (Jonker, 2011), precum Ce mecanisme psihologice subiacente (procese de autoreglare: planificare, monitorizare, autoevaluare, reflecție și autoeficacitate) (Jonker, op. cit.) variat, dificil de contrastat și de operabilitate, fiind, pe scurt, valori sociale, trăsături și stări psihologice pozitive) și așa-numitele simț al coerenței sau set de resurse care permit unui individ acționează în situații provocatoare.

Aceste resurse sau caracteristici personale constituie o construcție pe care există mai multe informații și este elementul pe care intenționăm să ne concentrăm atenție, dacă încercăm să materializăm sau să verificăm incidența presupusă a activității fizice și sportive asupra capacității de rezistență a subiecților, studiată în probe beton.

Simțul coerenței (SOC): concept

Simțul coerenței (SOC) este definit ca a mod generalizat de percepție a lumii (luând în considerare aspectele cognitive și emoționale), care permite ca stimulii de intrare (interni și externi) să fie percepuți ca înțelegători, controlați și semnificativi. Simțul coerenței cuprinde astfel aceste trei componente:

• Intelegere: Presupune că stimulii care afectează subiectul sunt percepuți mai întâi ca fiind coerenți și structurați, oferind ca rezultat că persoana poate înțelege, explica și prezice evenimentele care sunt viaţă;
• Administrabilitate, de îndată ce subiectul face o evaluare a resurselor și abilităților disponibile pentru a face față cerințelor legat de stimulul de intrare și vă va permite să nu vă simțiți neputincioși pentru a face față dificultăților cu care se confruntă o astfel de situație te da in judecata;
• Sensul: înțeleasă ca fiind credința că merită să participi la provocările vieții și să investești energie în ele ceea ce înseamnă că persoana este convinsă că acțiunile sale au sens (Antonovsky, 1987, p. 19).

Simțul coerenței și al activității fizice

În literatură, SOC este înțeles ca un expresie globală a gradului de încredere pe care un subiect îl are în fața adversității, astfel încât un nivel ridicat al acestuia este asociat cu un mai mare rezistență la stres și un risc mai mic de reacții patologice cauzate de acesta (Fromberger et al.s, 1999; Fuglsang și colab., 2002; Hepp și colab., 2008). Un SOC mai scăzut a fost asociat anterior cu niveluri mai ridicate de suferință psihologică după traume (Fromberger și colab., 1999; Fuglsang și colab., 2002; Hepp și colab., 2005).

SOC reprezintă un resursă personală autonomă capabil să contribuie direct la bunăstarea subiectivă (Sairenchi și colab., 2011), implică abilități de a face față stresul, se dezvoltă din copilărie și adolescență, atingând cea mai mare valoare la vârsta adultă (Bezuidenhout și Cilliers, 2010). În contexte în afara practicării sportului și activității fizice, s-au găsit diferențe semnificative, pe care le subestimăm nu pentru că sunt considerate irelevante, ci pentru că apar în alte domenii din afara noastră (lumea afacerilor și nu predarea (Harry, 2011)).

Dematteis et als. (2012) subliniază că subiecții cu un SOC mai mare „în fața evenimentelor stresante din viață reușesc să pună în aplicare resursele disponibile pentru a face față în mod eficient cerințelor mediu, percep situațiile de adversitate ca provocări și au o mai bună înțelegere a acestora, prezintă un model de funcționare personal flexibil și emoțional grajd. Confruntați cu situații dificile, reușesc să rămână calmi, relaxați, nu reacționează cu ostilitate, au o toleranță ridicată la frustrare și o tendință scăzută de a experimenta un efect depresiv sau emoțional. vulnerabilitate ”…„ Acești oameni se caracterizează prin faptul că au un grad mai mare de organizare, persistență, control și motivație în comportamentul orientat spre obiective, ceea ce înseamnă că acționează rar prin impuls. Se simt competenți, eficienți în fața cerințelor externe, au o stimă de sine ridicată și capacitatea de a-și găsi motivația în sine.

În relațiile interumane sunt asertiveEi exprimă încredere față de ceilalți și o atitudine de cooperare care le permite să rezolve conflictele care pot apărea. Sunt cordiali, afectuoși, sinceri, au talentul de a stabili legături intime și se bucură de compania altora. " (pp. 20). Obiective care nu au legătură cu practicarea sportului și a activității fizice și nici exclusiv acestuia.

Chiar dacă nu există dovezi care să lege activitatea fizică de un SOC ridicat, Se observă că persoanele cu astfel de caracteristici (SOC înalt) participă mai des la activități fizice (Honkinen et als. 2005; Kuuppelomäki și colab., 2003; Ahola et als. (2012)), deși rămâne îndoiala dacă sunt persoane mai active din punct de vedere fizic sau dacă nivelul lor mai ridicat de activitate fizică crește și îmbunătățește nivelul SOC. Eime et als. (op cit.) a compilat diferite studii care arată existența unei relații pozitive între participarea sportivă și diferite rezultate benefice pentru oameni, atât în ​​ceea ce privește incluziunea socială, comportamentul pro-social, performanța academică sau bunăstarea socială și emoţional.

SOC contribuie la dezvoltarea și menținerea sănătății oamenilor, evoluând de la copilărie până la adolescență, moment în care indivizii încep să dezvolte o idee mai abstractă despre ei înșiși și un concept de sine mai diferențiat, în timp ce dobândesc mai multă autonomie și iau decizii mai mari despre ei înșiși (Myrin, 2008).

SOC se corelează cu factorii determinanți ai sănătății mintale, nominal cu emoții negative, anxietate și depresie, ceea ce îl face o expresie paralelă a sănătății mintale, reflectând capacitatea de a gestiona stresul, de a reflecta resursele care trebuie mobilizate pentru a face față unei situații și a căuta soluții (Eriksson, 2006). Subiecții cu un SOC ridicat vor experimenta perioade mai scurte de stres dăunător, niveluri mai scăzute de probleme depresive și psihosomatice (Myrin, op.).

Nu trebuie uitat că condițiile de creștere contribuie și la apariția unui SOC ridicat, familia, statutul socio-economic, relațiile sociale, cultura, genul și experiențele de viață (Honkinen, op., cit.).

Pe de altă parte, activitate fizicaun sport planificat, în cea mai educativă dimensiune a sa, caracterizată prin concentrarea asupra subiectului care participă la o anumită activitate, în special la nivelul școlii, punând accentul mai mult pe abilități decât la dizabilități și, în plus, așa cum subliniază Lay (2009): „nu se uită doar la simptome și patologii.

• Întărește resursele personale și interacțiuni sociale.
• Facilitează a dezvoltare integrală a persoanei din mediul lor social.
• Încurajează o perspectivă multidimensională, integrând toate cauzele, condițiile și efectele multiple.
• Obstacole mai mici participare și încurajează integrarea tuturor.
• Oferă un spațiu protejat și de încredere și promovează relații coerente, coeziune și empatie între toți.
• Încurajează continuitatea și durabilitatea prin integrarea învățării stilului de viață și a unei rețele de cooperarea între entități, organizații și grupuri sociale, care facilitează reintegrarea socială și o perspectivă a viitor.
• Promovează participarea activă a tuturor la toate nivelurile (planificare, implementare și evaluare a activităților) ”pp. 111-112.